joi, noiembrie 11, 2010 2 comentarii

Printre ultimele ganduri de toamna

duminică, octombrie 17, 2010 0 comentarii

circo acquatico Bellucci


luni, octombrie 04, 2010 0 comentarii

cel mai urat vis.

Sa te trezesti si sa-ti vezi viata intr-un pahar in care nu e asezata uniform, in care umple doar jumatatea verticala sfidand orice lege a fizicii. sa reusesti sa te infricosezi si in acelasi timp sa fii inecat in linistea care-ti tradeaza neputinta de a mai putea face ceva.
luni, septembrie 27, 2010 0 comentarii

portrete?


luni, septembrie 20, 2010 4 comentarii

big blue eyes - nepotica Emma

sunt momente care fac timpul sa stea in loc, sunt momente care iti confera pentru scurt timp fericire si liniste, sunt momente pe care mi le doresc si nu le am. pentru toate celelalte exista munca si bani.

doi ochi mari si albastri mi-au inghetat nisipul din clepsidra timpului. m-au facut sa ma minunez sub o forma muta. mi-au readus tacit visul de mai demult.m-au facut sa ma simt plin  si in acelasi timp gol. nimic nu e mai presus de implinirea pe care ti-o aduce privirea unui b3b3. te ineaca in gandurile lui, te vrajeste si te transforma intr-un corp insipid. in fata lui pierzi totul.
Micuta abia a ajuns, dupa un drum lung cu masina. Cu toate astea iti da impresia ca e plina de energie,rade, da din manute si din picioruse foarte energic. Vorbesti cu ea si te priveste de parca vrea sa-ti modifice catacombele gandului.intr-un moment iti trec prin fata ochilor toate clipele. parca iti reda fugitiv in privirea ei, tot ceea ce iti doresti. ti le zboara in campul tau vizual si brusc le face sa dispara cand iti zambeste si-ti da impresia ca poate face orice din tine, orice. mi-au fost de ajuns cateva momente ca mai apoi sa adoarma rapusa de oboseala pe care o ascundea, mititica. ma incanta gandul ca pentru mine, astazi, timpul se va opri pentru o intreaga zi. o voi privi, o voi legana si-mi va zambi cu farmecul ei.
vineri, septembrie 10, 2010 1 comentarii

altceva

marți, septembrie 07, 2010 0 comentarii

Mostre.




luni, august 30, 2010 0 comentarii

oamenii mansardei

sâmbătă, august 07, 2010 1 comentarii

Cortina a cazut...

Spectacolul a fost grotesc.Cei care l-au ovationat au decazut. Erau niste kitsch-uri. Si-au dat oare seama? Si-au dat seama ca erau apreciati doar pentru ce trebuiau sa reprezinte? De ei imi e mila, uneltele unui regim criminal care inoata in morcila in care au fost lasati de catre iubitul conducator si subalternii lui, implicit de lasii aparuti ca ciupercile dupa ploaie, in 89.  






Pasesc in ceea ce se numeste templul ororii.Inaintez timid spre casa de bilete. Incerc sa-mi fac calculul in minte pentru cat am de platit. Reusesc cu greu pentru ca gandurile incep sa-mi alerge nebuneste prin minte. Nu reusesc sa le stapanesc, imi pierd orice notiune de gravitatie in cutia craniana. Incerc sa ma concentrez. Imi achit biletul si taxa foto urmand a-mi continua miscarea mecanica spre ceea ce urma sa ma impresioneze profund.

Ajung intr-o camera mare, plina de harti pe pereti, Vad alb si negru, mult alb si negru…. Nu reusesc sa-mi focalizez privirea intr-o directie anume. Ma simt ca intr-un carusel si incerc sa-mi iau din mers fiecare imagine. Ma intampina o doamna care ma intreaba daca vreau sa ascult mesajul indrumator. Raspund firav ca da. Incerc sa raman intr-un loc in asteptarea mesajului. Imi pierd rabdarea insa, simtind magnetul misterului. Parasesc camera cu hartile lagarelor de munca fortata, ale gropilor comune, ale azilelor psihiatrice cu caracter politic si ale centrelor de deportare.

Intru intr-un hol tapetat cu chipuri.Nu vreau sa le privesc pe toate.Trairile-mi sunt intense, incerc sa le domolesc. Pasesc incet, ma atrage insa brusc o lumina puternica din dreapta, un spatiu mare cu multe usi pe laterale.Ma indrept spre el. Apuc sa fac doi pasi si ma opresc brusc. Se aud pasi multi, un val de tropaituri pe o podea de lemn. Sunt pasii vizitatorilor de la nivelele superioare. Sunt pasii pe care ii auzeau toti cei inchisi aici.



sâmbătă, iulie 31, 2010 1 comentarii

"soparlele preistorice" in actiune




miercuri, mai 05, 2010 0 comentarii

cinci


joi, aprilie 22, 2010 0 comentarii

de-a doua roti - Moto Sapiens


joi, martie 04, 2010 1 comentarii

Eu, tu, organul si amaratii.

Frumoasa e viata de cartier, mai ales atunci cand dai nas in nas cu cei care vor sa-si insuseasca un bun doar ca sa faca o spaga, pentru ca vorba aia...sunt niste romi amarati. In ultima vreme suntem sufocati de campaniile celor care promoveaza "tzigania" in Romania. Fenomenul ia amploare pe zi ce trece si practic, nationalitatea noastra, cea de roman este ridiculizata si acuzata de catre toate etniile. Isi cer drepturile si ne cer sa nu-i mai acuzam de furturi, de violuri, de omoruri si de toate lucrurile negative care au loc in aceasta tara. Unii din noi ajung sa-i compatimeasca si sa le intinda o mana de ajutor. Ce nu vedem insa, e faptul ca tziganul, ca natie, se dezvolta ca si istetime si reuseste practic sa joace un teatru de foarte buna calitate.
miercuri, februarie 24, 2010 0 comentarii

poezia sufletului

un mesaj care nu are nevoie de amprenta vreunuia dintre noi :


When you find a man
Who transforms
0 comentarii

armonie disipata?

Cu atata ura privesc oamenii linistea sufletului altora. De mic, nu intelegeam de ce unii oameni sunt blamati fara drept de apel. Ce ma uimea insa si mai mult, era faptul ca nu raspundeau provocarilor. Se nastea in mine o ura si ma lasam condus de sentimentul de a-i proteja (asa cum credeam eu). Aveam impresia ca eu pot face dreptate.Ce nu vedeam era insa faptul ca pe acei oameni nu-i afecta cu nimic aceasta incoltire a lor. Ma lasam cuprins de teribilismul unui adolescent in incercarile mele de a face ceva. Nu reuseam mai nimic. Reuseam , insa, sa fiu luat in deradere ca sustin niste cauze care in viziunea multora erau jalnice. Dar asta nu m-a facut sa ma opresc ci sa persist.
sâmbătă, februarie 13, 2010 0 comentarii

escu...

Noi nu mai luptam pentru unitate. Ne zbatem individual si ne plangem unitar. Toti ne pricepem, toti analizam, toti criticam. Ne simtim afectati si totusi acceptam. Ne complacem in ceea ce se numeste destin. Istoria nu minte, iar daca ar face-o ne-ar lipsi de identitate. Am crescut dintr-un popor brav si acum ne curmam drumul cu lasitate.
vineri, februarie 12, 2010 0 comentarii

What more could you wish for?

duminică, februarie 07, 2010 2 comentarii

nevoia de mare

E ciudat sa simti ca cea mai puternica dorinta care salasluieste in adancul sufletului este dorinta de a te afla in buza marii.E ciudat sa o simti cum da din coate incercand sa ia fiinta.E si mai ciudat sa o infrunti obligat de circumstante.
vineri, ianuarie 29, 2010 0 comentarii

Spiridon a.k.a Golius

M-am decis sa renunt la tentativa aia de nume desi la momentul respectiv asemanarea cu personajul Goliat era justificata. Ei bine de cand pronunt numele "Spiridon" cei din jur zambesc. Acum nu stiu daca o fac pentru ca ii incanta sau pentru ca ma compatimesc. In ambele cazuri am smuls un zambet si mi s-a parut interesant. Asadar, Spiridoane tata, iei locul Elodiei in telenovela fara de succes "Amorul si Socialul in viata lui Spiridon", nu pe otv ci mai rau, pe blogul meu.
Acest text va fi un pamflet, si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu alte personaje este pur intamplatoare. :)) Asadar, sperind ca nu voi supara pe nimeni in viitoarele episoade, viata lui Spiridon va cuprinde multe dintre problemele cu care ne confruntam cu totii. Spiridon nu este un super erou, este doar amicul nostru de zi cu zi .

Apare saptamanal. Infiintat in preajma anilor 1980 (mai mult sau mai putin). Publicat abia anul acesta . Lectura placuta!
0 comentarii

sete maaare

Aseara, mi te-au furat niste pahare. Au facut cum faci tu deobicei : vii, te asezi, imi vorbesti insa cand dai sa pleci ma rapeste setea si parca-as mai vrea sa vii, sa te asezi si sa-mi vorbesti. Tu faci asta gratis, nu-mi ceri plata obligat la schimb. De-ar fi mers asa si aseara nu mai eram online, eram logat la aparate. M-au stors de bani.
A venit dimineata cu razele de soare puternice ca atunci cand e vara dar mi-a dat-o grav: afara totul alb si-un friiiig. M-am asezat si-mi zic "mi-e sete de tine". Te sun. Imi raspunzi. Ai vocea ingrijorata dar nici nu stii cat de bine-mi faci.Imi reprosezi. Vorbim. Ce-as vrea sa te vad. Trebuie sa inveti. inchid. Raman cu soarele, cu frigul...pana diseara, cand vei veni, te vei aseza si-mi vei vorbi, asa cum faci tu. Dup-aia ghici : sete maaare
marți, ianuarie 26, 2010 0 comentarii

Am incercat/Ai incercat/ El/Ea a incercat

Stiu ca am incercat din greu! Nu cred ca am nevoie de prea multa pregatire teoretica pentru un astfel de job.Unele meserii se invata, altele se dobandesc. Pregatirea de care ai nevoie rezulta din practica cu ajutorul calitatilor individuale. E greu, nu e usor si as fi un ipocrit sa-ti spun ca nu poti face greseli.Vei face greseli multe, foarte multe! Unele vor avea parte de intelegerea necesara, altele nu. Se va gresi fata de tine, se va gresi mult! Iar atunci cand se va intampla asta nimeni nu va veni sa-ti spuna ca "nu-i nimic... se compenseaza".Nu se va intampla asta, vei invata sa accepti greselile lor si sa-i faci sa inteleaga greselile tale.
duminică, ianuarie 24, 2010 0 comentarii

la vida in zapada



joi, ianuarie 21, 2010 0 comentarii

Amanuntul unei seri de vineri



0 comentarii

Golius

E fascinanta Romanica mea, ma tem ca nimeni nu o va putea opri in viitorul apropiat. O spun
pentru ca traiesc zilnic experiente diverse.De vi le-as putea impartasi pe toate, mare lucru
ar fi. As face o acolada si aceasta acolada v-ar spune doar cateva din toate cele.
luni, ianuarie 11, 2010 0 comentarii

Ar crede lumea ca suntem vampiri

Ar crede toti si s-ar feri de noi dar n-ar sti ca de fapt din taria unui sarut buzele ne-ar plesni si ne-ar improsca cu sangele care ne tine-n viata. Ne-am desfata cu gustul lui si atunci cand s-ar scurge am face schimb de ultimele suflari. Ne-am simti indestulati si am reusi sa uitam de tot ce ne inconjoara. Totul s-ar opri iar verdele care diferentiaza caprui-ul din mine, m-ar reaprinde si ti-as zambi asa cum o fac mereu cand iti aud vocea. Imi educi simtirea fara ca ea sa simta si odata cu ea pasul meu copiaza pasul tau. Mergem... Pasim cu tarie uitindu-ne unul la altul. Din cand in cand ma pierd de tine dar ai atingerea blajina si ma reped inapoi. Ma umpli de liniste... O sa vreau sa te rasplatesc... curand... cumva. Iti multumesc.
miercuri, ianuarie 06, 2010 1 comentarii

ponegrirea de sine

Uneori ma uitam si vedeam cum amintirile mele luau un alt drum. Erau vremuri in care as fi zis ca vor ramane alaturi de mine. Imi zambeau subtil ca sa nu fie prinse si parca-mi spuneau "vezi? noi suntem!". Reactia mea era violenta, involuntar dealtfel. Reuseam sa le sperii in speranta ca ma vor lasa in pace dar reveneau in joaca lor infantila. Reuseam sa ma conving ca nu imi apartin. Reuseam sa nu-mi imaginez cum ar fi fost sa le zidesc intr-o forma care sa ma multumeasca si sa las un loc mic pe unde sa var si altele. Atata reusita cand de fapt aceasta forma era goala si intra lumina unde nu era nimeni, nimic. Ma intorceam cu aceeasi reactie violenta incercind sa le fac sa dispara. Imi raspundeau lovindu-ma naprasnic.Parca-mi sopteau "plecam cand vrem noi, doar cand vrem noi"
Le-a trecut... ma uita. Si eu nu ma mai gandesc ca sunt un nimic. Sunt atatia care o fac.Eu ce-as mai fi? E frumoasa plimbarea asta, am s-o pretuiesc mereu!
luni, ianuarie 04, 2010 1 comentarii

Unele lucruri nu se schimba?

Nu se schimba ura fata de unii dar fata de altii da, nu se schimba dragostea fata de unii ci doar fata de altii, nu se schimba evolutia noastra ci doar generatiile. Se schimba viata de generala cu cea de liceu ca mai apoi sa te arunce-n facultate si sa te scuipe-n viata. De acolo nu te schimbi pentru ca nu vrei dar te schimbi cand nu mai vrei, pentru ca nu ai de ales.
 
;