sâmbătă, februarie 13, 2010

escu...

Noi nu mai luptam pentru unitate. Ne zbatem individual si ne plangem unitar. Toti ne pricepem, toti analizam, toti criticam. Ne simtim afectati si totusi acceptam. Ne complacem in ceea ce se numeste destin. Istoria nu minte, iar daca ar face-o ne-ar lipsi de identitate. Am crescut dintr-un popor brav si acum ne curmam drumul cu lasitate.

Folosesc pluralul pentru ca stiu ca multi ar sari ca arsi, sa ma acuze ca gresesc. In acel moment i-as arata cu degetul si le-as spune ca le lipseste unitatea. S-au obisnuit sa se dezica de tot ce nu-i avantajeaza. E democratie, nu? O democratie prost inteleasa de multi. Sa nu confundam democratia cu nesimtirea, nu au nici o legatura. Singura parte amuzanta pe care o gasesc este ca stim cu totii cati dintre noi suntem nesimtiti dar nu-i nimic, mergem pe burta. Sesizeaza toti dar stam linistiti, nimeni nu va face nimic. Poate doar cate o vorba colo-ncoace. Dar vorbele nu mai ranesc, nu-i asa? Cuvantul "rusine" nu mai inseamna nimic.
Vreau sa cred ca m-am nascut cu spiritul pentru normalitate. Normalitatea transmisa din tata in fiu. In afara de asta, am avut grija sa ascult in jur si sa-mi consolidez aceasta idee. N-as avea pretentia ca lumea in care traiesc sa evolueze atat de repede. Poate nu m-ar deranja atat de mult sa stiu ca se poate dar nu se vrea. Cu toate astea, nu se tine cont si suntem grabiti cu totii. Nu apucam sa ne uitam la persoana de langa decat atunci cand suntem sensibilizati. Ne uitam cu ura atunci cand ne depaseste prin dezvoltarea materiala si o compatimim cand o vedem neajutorata, putine fiind cazurile in care facem ceva in acest caz. Am invatat sa credem in ban? Sa uitam de fapt cine suntem? Baza, poate ca nu este filosofia ci cultura civica. Din asta inflorim cu totii. Unii urat, altii frumos.
Ii crestem egoisti de mici, nu se vede? Punem accent pe dezvoltarea individuala a fiecaruia,nu ca ar fi ceva gresit, doar ca se uita ca aceasta dezvoltare trebuie folosita si pentru a-i ajuta pe cei mai slabi. Nu-i mai invatam sa fie uniti. Bagam carte in ei, cu forta pentru ca s-au imputinat si cazurile in care isi doresc cu adevarat sa faca asta. Au prea multe exemple de a ajunge "oameni mari". Sunt scarbit.
Ii mai pune cineva sa participe la ceva constructiv impreuna? Spiritul de echipa mai este transmis? Mai suntem frati cu totii? Mai avem patriotism in noi?
Traiasca concurenta! Ne-am vinde unii pe altii doar ca sa iesim in fata. Democratie! Asta e democratia pe care ne-o dorim? Batjocorim tot ce ne inconjoara si ne "respectam" de fiecare data cand avem ocazia. Credeti ca nu se vede? Poate nu, dar sigur simtim ca gresim. Ramane micul nostru secret. Nu cred ca are rost sa facem prea multa tevatura pe acest caz. Oricum nu se face nimic. Fiecare cu treaba lui dom'le. Asa cum zicea si Limba, amicul unui amic : "Viata e greu!"

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

 
;