vineri, ianuarie 29, 2010 0 comentarii

Spiridon a.k.a Golius

M-am decis sa renunt la tentativa aia de nume desi la momentul respectiv asemanarea cu personajul Goliat era justificata. Ei bine de cand pronunt numele "Spiridon" cei din jur zambesc. Acum nu stiu daca o fac pentru ca ii incanta sau pentru ca ma compatimesc. In ambele cazuri am smuls un zambet si mi s-a parut interesant. Asadar, Spiridoane tata, iei locul Elodiei in telenovela fara de succes "Amorul si Socialul in viata lui Spiridon", nu pe otv ci mai rau, pe blogul meu.
Acest text va fi un pamflet, si trebuie tratat ca atare. Orice asemanare cu alte personaje este pur intamplatoare. :)) Asadar, sperind ca nu voi supara pe nimeni in viitoarele episoade, viata lui Spiridon va cuprinde multe dintre problemele cu care ne confruntam cu totii. Spiridon nu este un super erou, este doar amicul nostru de zi cu zi .

Apare saptamanal. Infiintat in preajma anilor 1980 (mai mult sau mai putin). Publicat abia anul acesta . Lectura placuta!
0 comentarii

sete maaare

Aseara, mi te-au furat niste pahare. Au facut cum faci tu deobicei : vii, te asezi, imi vorbesti insa cand dai sa pleci ma rapeste setea si parca-as mai vrea sa vii, sa te asezi si sa-mi vorbesti. Tu faci asta gratis, nu-mi ceri plata obligat la schimb. De-ar fi mers asa si aseara nu mai eram online, eram logat la aparate. M-au stors de bani.
A venit dimineata cu razele de soare puternice ca atunci cand e vara dar mi-a dat-o grav: afara totul alb si-un friiiig. M-am asezat si-mi zic "mi-e sete de tine". Te sun. Imi raspunzi. Ai vocea ingrijorata dar nici nu stii cat de bine-mi faci.Imi reprosezi. Vorbim. Ce-as vrea sa te vad. Trebuie sa inveti. inchid. Raman cu soarele, cu frigul...pana diseara, cand vei veni, te vei aseza si-mi vei vorbi, asa cum faci tu. Dup-aia ghici : sete maaare
marți, ianuarie 26, 2010 0 comentarii

Am incercat/Ai incercat/ El/Ea a incercat

Stiu ca am incercat din greu! Nu cred ca am nevoie de prea multa pregatire teoretica pentru un astfel de job.Unele meserii se invata, altele se dobandesc. Pregatirea de care ai nevoie rezulta din practica cu ajutorul calitatilor individuale. E greu, nu e usor si as fi un ipocrit sa-ti spun ca nu poti face greseli.Vei face greseli multe, foarte multe! Unele vor avea parte de intelegerea necesara, altele nu. Se va gresi fata de tine, se va gresi mult! Iar atunci cand se va intampla asta nimeni nu va veni sa-ti spuna ca "nu-i nimic... se compenseaza".Nu se va intampla asta, vei invata sa accepti greselile lor si sa-i faci sa inteleaga greselile tale.
duminică, ianuarie 24, 2010 0 comentarii

la vida in zapada



joi, ianuarie 21, 2010 0 comentarii

Amanuntul unei seri de vineri



0 comentarii

Golius

E fascinanta Romanica mea, ma tem ca nimeni nu o va putea opri in viitorul apropiat. O spun
pentru ca traiesc zilnic experiente diverse.De vi le-as putea impartasi pe toate, mare lucru
ar fi. As face o acolada si aceasta acolada v-ar spune doar cateva din toate cele.
luni, ianuarie 11, 2010 0 comentarii

Ar crede lumea ca suntem vampiri

Ar crede toti si s-ar feri de noi dar n-ar sti ca de fapt din taria unui sarut buzele ne-ar plesni si ne-ar improsca cu sangele care ne tine-n viata. Ne-am desfata cu gustul lui si atunci cand s-ar scurge am face schimb de ultimele suflari. Ne-am simti indestulati si am reusi sa uitam de tot ce ne inconjoara. Totul s-ar opri iar verdele care diferentiaza caprui-ul din mine, m-ar reaprinde si ti-as zambi asa cum o fac mereu cand iti aud vocea. Imi educi simtirea fara ca ea sa simta si odata cu ea pasul meu copiaza pasul tau. Mergem... Pasim cu tarie uitindu-ne unul la altul. Din cand in cand ma pierd de tine dar ai atingerea blajina si ma reped inapoi. Ma umpli de liniste... O sa vreau sa te rasplatesc... curand... cumva. Iti multumesc.
miercuri, ianuarie 06, 2010 1 comentarii

ponegrirea de sine

Uneori ma uitam si vedeam cum amintirile mele luau un alt drum. Erau vremuri in care as fi zis ca vor ramane alaturi de mine. Imi zambeau subtil ca sa nu fie prinse si parca-mi spuneau "vezi? noi suntem!". Reactia mea era violenta, involuntar dealtfel. Reuseam sa le sperii in speranta ca ma vor lasa in pace dar reveneau in joaca lor infantila. Reuseam sa ma conving ca nu imi apartin. Reuseam sa nu-mi imaginez cum ar fi fost sa le zidesc intr-o forma care sa ma multumeasca si sa las un loc mic pe unde sa var si altele. Atata reusita cand de fapt aceasta forma era goala si intra lumina unde nu era nimeni, nimic. Ma intorceam cu aceeasi reactie violenta incercind sa le fac sa dispara. Imi raspundeau lovindu-ma naprasnic.Parca-mi sopteau "plecam cand vrem noi, doar cand vrem noi"
Le-a trecut... ma uita. Si eu nu ma mai gandesc ca sunt un nimic. Sunt atatia care o fac.Eu ce-as mai fi? E frumoasa plimbarea asta, am s-o pretuiesc mereu!
luni, ianuarie 04, 2010 1 comentarii

Unele lucruri nu se schimba?

Nu se schimba ura fata de unii dar fata de altii da, nu se schimba dragostea fata de unii ci doar fata de altii, nu se schimba evolutia noastra ci doar generatiile. Se schimba viata de generala cu cea de liceu ca mai apoi sa te arunce-n facultate si sa te scuipe-n viata. De acolo nu te schimbi pentru ca nu vrei dar te schimbi cand nu mai vrei, pentru ca nu ai de ales.
 
;